Sectorul Rîşcani, Chişinău puţin după ora 7 dimineaţa.

În fiecare dimineaţă sunt trezit de sunetele plăcute ale maşinilor, bocănitului şi “bolgărcilor” cu care se taie metal.

Bună dimineaţa şi vouă!

Azi am avut ocazia să-mi revăd clubul de judo în care m-am antrenat mai bine de 12 ani.

Plăcut surprins de ce am văzut acolo, sala noua, tatami (covorul de lupă pentru cei care nu ştiu judo) nou, reparaţie peste tot, cabine de duş moderne, sală de forţă nouă (poze nu am), şi… 5 calculatoare pentru sportivi.

Ca să fac o mică lămurire ce e clubul Mihai Viteazul:
1. Clubul a apărut încă din vremea sovietică la începutul anilor ’80 şi se numea “Orleonok” un fel de “Vulturaş” în română. Scopul clubului era de a lua din stradă “copii dificili” şi de ai aduce în sală şi ai obosi bine cu exerciţii fizice şi cu disciplina de la judo. Nu am măsurat, dar sunt sigur că a fost un factor care a diminuat actele de huliganism din Călăraşi. Eu am prins vremea Orleonok-ului prin anii 88-89 cind aveam 5-6 ani. Atunci ne antrenam într-un subsol vreo 20 de copii de 6 ani, şi încă vreo 2 grupe de studenţi. În total vreo 40 de oameni.
2. Din ’90 clubul a fost redenumit după numele vestitului domnitor Mihai Viteazul, tot atunci am trecut şi într-o sală mai mare, într-un fost “ŢĂH” de reparaţie a motoarelor pentru tractoare.
3. În anii ’90 clubul a trecut probabil prin perioada cea mai grea, lumina se deconecta pe perioada antrenamentelor, apa din calorifere se ţinea puţin peste ZERO grade să nu crape sistemul de încălzire, covorul de luptă era vechi şi cu găuri… Chiar şi în aceste condiţii clubul Mihai Viteazul a scos mulţi campioni naţionali şi premianţi la turneele internaţionale de judo şi sambo.
4. Au fost cîteva proiecte dacă nu greşesc de la USAID cu ajutorul cărora s-au instalat sisteme de încălzire, s-a cumpărat covor nou, s-a făcut reparaţie după cca 10 ani de activitate.
5. Acum clubul Mihai Viteazul are cca 160 de membri activi, cca 60 la judo, 60 la fotbal şi 40 la sala de forţă. Antrenamentele se fac GRATUIT. Timp de mai bine de 25 de ani clubul oferă gratuit antrenamentele pentru membrii săi. Iar membru poate deveni oricine are dorinţa să facă sport.

Cu toate acestea e deosebit de plăcut să vezi situaţia actuală din sală.

Acum la club a apărut şi o sală de calculatoare datorită Slovak Aid:

Cam asa arătau “ghirele” şi halterele cu care mă antrenam:

Mai e mult de lucru, dar totul va fi făcut!

Alături va fi construit şi un mini stadion cu iarbă artificială pentru fotbal pentru cei care se antrenează la judo. Pentru a diversifica exerciţiile fizice.

Toate acestea sunt realizate datorită lui Gheorghe Ciubotaru (da, da… tatăl meu) care a reuşit pînă acum să scoată multe generaţii de luptători şi să antreneze sute de sportivi.

Afganistanul anilor 50′ 60′ ai secolului trecut:

Restul fotografiilor aici.

Acum:

Restul fotografiilor aici.

Cum spun bătrînii – înainti era mai ghini!